Sute de carti, teste, articole ne ademenesc la conducerea unei anchete asupra noastra, car ar fi foarte posibila in ziua de astazi, acest lucru fiind adevarat pana la un anumit punct, sustin terapeutii.
Din ce motiv sa-i dezvaluim cele mai intime si mai stanjenitoare secrete ale noastre unui strain si sa-l mai si platim, cand raioanele librariilor sunt pline de best-sellere, care ne promit descoperirea adevaratului eu sau depasiirea blocajelor noastre secrete.
Bine echipati, motivati, voluntari ar trebui inainte de toate sa ne intelegem pe noi insine cu usurinta. Este posibil sa conduceti o investigatie asupra propriei persoane, acceptand sa va lasati purtati de incostient, pornind de la toatee indicatiile care ne par ascunse. Acceasta tehnica, numita autoanaliza, nu este un capriciu inventat de cativa doctori. Ea se afla chiar la originea psihanalizei.
Suntem adesea incercati de vointa de a ne lamuri actele, gafele sau visele. Este o greseala, sustin numerosi psihologi. Este de ajuns uneori sa ne eliberam, sa izgonim episodul fara sa incercam sa explicam, pentru ca simptomul sa dispara. Nu se intampla, pentru ca vrem sa intelegem ca lucrurile se schimba pur si simplu.
Este inutil sa ne facem ganduri negre intrebandu-ne daca explicatia noastra este cea mai buna, apropo de vreo manifestare sau atitudine esuata.
Exercitiul are limitele sale, iar conform spuselor un psihanalist, nu este de dorit sa sapi in interiorul sinelui, deoarece vei intalni rapid dileme, probleme si o complacere sigura, imposibila, referitor la persoana noastra. Procesul vindecarii consta in a ne indrepta pe noi insine acolo unde ceva nu mai functioneaza asa de bine.
Ceea ce este bine ascuns in interiorul inconstientului, ceea ce constituie miezul sau dur, nu este altceva decat ceea ce constiinta noastra nu reuseste sa priveasca in ochi: o zona caracterizata de suferinte ascunse, inca din copilarie, si ineprimabile pentru fiecare dintre noi.