Ah, creationismul! Vechea credinta care spune ca tot ce scrie in Biblie trebuie luat literar, in mod special Geneza. Vorbim despre oameni cre insista ca Dumnezeu chiar a creat lumea in sapte zile, undeva acum intre 6.000 si 10.000 de ani. Iar lucrurile care nu se incadreaza in acest plan – evolutia sau dinozaurii – nu exista sau exista alte explicatii pentru ele.
Insa, scoala anti-evolutionism pe care si-o imagineaza majoritatea oamenilor cand se gandesc la creationism este, de fapt, recenta si se numeste creationismul „Pamantului tanar”. Baza teoriei extreme conform caruia Pamantul ar avea doua cateva mii de ani a devenit populara abia in secolul XX din cauza unui canadian numir George McCready Price, an geolog aspirant si anti-evolutionist care a compensat pentru lipsa lui totala de educatie stiintifica cu un mare entuziasm pentru ignoranta. Serios, chiar era mandru de faptul ca nu a luat „boala universitatii”.
Chiar si in vremuri antice discipolii crestini nu credeau asta. De exemplu, Sf. Augustin de Hippo a fost foarte clar cand a spus ca Geneza nu trebuie vazuta ca fiind un documentar. Sf. Augustin, ar trebui sa mentionam, a trait in secolul V. Secole dupa, a fost clar ca Geneza a fost o alegorie: „zilele” nu erau perioade de 24 de ore la propriu, ci metafore pentru perioade foarte lungi de timp, care, in ochii unui Dumnezeu etern, omnipotent, transcendental au parut ca fiind doar o munca de o saptamana. Insa asta nu a fost doar parerea unui sfant modernist; aceasta este si a fost parerea oficiala a Vaticanului (si, implicit, a Bisericii Catolice), de exemplu.
Cu alte cuvinte, un singur om a reusit sa influenteze generatii de oameni, doar din cauza ignorantei lui.