Iluziile optice sunt datorate complexitatii structurii ochilor si a creierului. Dupa cum spunea o celebra scriitoare, nu vedem lucrurile precum sunt, ci le vedem precum suntem, fapt real ce se aplica in viata de zi cu zi. Vedem persoane diferite avand interpretari diferite in legatura cu acelasi subiect; vedem oameni diferiti gandind diferit, si mai important, vedem oameni diferiti care vad lucrurile diferit. Oglinzile dintr-o camera o fac sa para mai mare decat este, datorita reflexiei luminii perceputa de ochii nostri. Ochiul uman este un minunat mecanism optic. Lumina ce cade asupra unui obiect este reflectata pentru a forma o imagine inversata pe retina. Creierul interpreteaza aceasta imagine si astfel percepem obiectul. Iluziile optice sunt un rezultat al judecatii gresite sau a unei vederi eronate. Erorile in modul de a vedea lucrurile creaza iluziile optice. Modul de perceptie este cel care conteaza, modul in care ochii nostri vad si cum interpreteaza creierul informatia ne influenteaza intelegerea lucrurilor din jurul nostru.
Interesant este ca mecanismul optic este la baza cauzelor iluziilor optice. Ochiul uman este construit de asa natura incat cele doua tipuri de celule sunt plasate distinct pe retina si in jurul acesteia. Unele disting culoarea, iar celelalte detecteaza contrastele si luminozitatea, ambele convertind lumina in semnale neurale. Nervul optic transmite aceste semnale catre creier. Pe marginile retinei predomina un anume tip de celule receptoare, in timp ce in centru le gasim pe celelalte, astfel un obiect vazut cu coltul ochiului poate fi perceput incorect, pentru formarea unei imagini complete trebuie sa privim direct obiectul pentru ca imaginea sa fie formata pe centrul retinei.
O expunere indelungata la modele alternante, de luminozitati si culori diferite pot afecta perceptia ochilor. Stimularea continua a anumitor regiuni ale creierului poate duce la dezechilibre, afectand astfel perceptiile vizuale. Expunerea repetata la o anumita culoare sau luminozitate oboseste ochiul, ceea ce ne face sa percepem diferit lucrurile, si astfel pot fi create iluziile optice.
Diferentele in tonurile unei culori pot conferi profunzime unei suprafete plate. Efortul realizat pentru ridicarea privirii este mai mare decat privitul in lateral, intr-o parte sau in alta. Datorita acestei diferente de efort, ochii percep distantele verticale ca fiind mai mari decat cele orizontale, desi lungimea poate fi aceeasi. Cand pleoapele sunt aproape inchise, usoara lor miscare pare sa faca obiectele din jur ca se misca. Concentrarea unor obiecte plasate intr-un anumit spatiu influenteaza perceptia despre distanta si marime. Imaginati-va un cub plasat langa cuburi de dimensiuni mai mari si un alt cub, identic, plasat langa cuburi de dimensiuni putin mai mici decat anterioarele. Cel dintai va parea mai mic decat cel din urma, desi dimensiunile lor sunt identice.
La urma urmei, nu stim tot timpul tot ceea ce vedem, insa tindem sa vedem ceea ce stim. Pe scurt, comportamentul luminii, perceptia acesteia de catre ochi si interpretarea pe care o da creierul sunt cauzele principale ale iluziilor optice.